So show me yours, I'll show you mine!

(Mi l-a trimis Mircea pe mess... m-am amuzat... poate va veti amuza si voi)

"I just had an argument with a girl I know. She was saying how unfair it is to say that if a guy fucks a different girl every week he's a legend, but if a girl fucks just 2 guys in a year she's a slut.

Well, I told her in response that if a key opens lots of locks, then it's a master key! But if a lock is opened by lots of keys, then it's a shitty lock!

That shut her up!"

Viaţa şi cartofii prăjiţi

Azi am stat eu aşa şi m-am gândit, in 381, in drumul meu, pe ultimul scaun pe dreapta, din fundul autobuzului, privind pe geam şi "scann-înd" la rînd plăcuţele de inmatriculare... că viaţa e asemeni procesului de preparare a cartofilor prăjiţi. Adică, mai intâi te incântă pofta, apoi te apleci să ii iei din lădiţa frumos aşezată pe un raft din cămară, după care te murdăreşti cu pământul uscat şi aspru care se mai găseşte incă pe ei, te mai inţeapă câte un cartof incolţit, apoi pierzi o grămadă de timp curăţându-i, mâinile ţi se inăspresc de la amidon, iţi revii după ce speli cartofii, pe urmă adormi tăindu-i cum se cuvine, mai tragi o ţigară până se incinge uleiul şi după ce-i arunci in tigaie îţi dai seama că... ţi-a pierit toată pofta...

La un moment dat, a trebuit să cobor, inevitabil trebuia să iau metroul (detest metroul) şi dacă ultimul număr a fost MH-07-POP, atunci şi eu m-am dus cu gândul la Britney Spears, diva pop al cărei prim single il imitam ca nebunele in clasa a 4-a..."Hit me baby one more time!" după care intorceam fundul băieţilor şi chicoteam mulţumite so that they were actually forced to hit us. Oare Britney se gândeşte la viaţă când mănâncă french fries de la Drive?...Oh, şi-apoi mi-au venit in minte cei de la The Backstreet Boys şi etapa Nick Carter, al cărui ideal il căutam, sau mai bine spus il pretindeam de la toţi băieţii care mă plăceau. Ţin minte că unul dintre ei, care nu aducea nici pe departe cu Nick, fiind brunet, ba pe deasupra mai era şi creţ, îşi lăsase părul să crească, ca să semene cu el (nu râdeţi, la vremea aia erau chestiuni cât se poate de serioase!) - aici ne situam in momentul in care ne jenează amidonul de pe palme...când trebuie să ne spălăm, să ne "primenim" pe noi inşine, să ne tide up our personality.

Să nu mai vorbim de cei care cântau, dacă mai ţineţi minte piesa "N-am crezut că vei pleca din viaţa mea....(tââââ n tân tân tân tân tâââân!) Oare am să pot iubi pe-alt ci ne va?" Animal X... (ăştia nu cântau pop, dar mi-am amintit şi de ei)

Mda...şi-am ajuns la destinaţie şi cum amantu' pentru vremuri de criză n-ajunsese incă, m-am repezit la Mc să mai studiez puţin filosofia cartofilor prăjiţi, de data asta cu maioneză (data viitoare am zis că o să fie cu sos sour). A trebuit să prelungesc hermeneutica, căci un sms m-a inştiinţat că traficul e infernal şi bagajul greu... (atunci m-am văzut la stadiul ăla exasperant, in care tai şi tai şi ţi-e foame şi tot tai cartofi şi simţi că nu mai termini naibii odată!). Buuuun... trecut-a timpul şi sosit-a concubinu', şi bagaju (ăla greu), plin cu bomboane de ciocolată ( Eu -"WTF? Mi-ai adus o valiză cu bomboane de ciocolată? " - El pupături, imbrăţişări şi pisiceli - aici mă situam la stadiul ăla in care îţi dai seama că ...ţi-a pierit pofta) şi cică eu- cu o faţă de fake happy happy, joy joy, şi cică el -"Pisi, hai pân' la Mc să-mi iau nişte cartofi, că mor de foame!"

... P. S: Dacă ne dăm pe piure...?

Mi s-a spus să scriu despre chiloţi şi afişe electorale

Aşa că deşi oraşul vomită prea mult Geoană... pe toţi stâlpii, clădirile, standurile, autobuzele, in toate parcurile, pe toate coşurile de gunoi, bănci and the list could easily go on, totuşi mie când ies din casă imi sare imediat în ochi moaca de excremente in descompunere a lui Oprescu, care pare că a mâncat din aceeaşi uruială cu găinile, după care regurgitează mulţumit şi strigă, ca şi când ar fi luat prânzul la peluză, în băşcălie, pe stomacul plin, "Hai, România!" Hai unde? La dracu! Dar... cum ar fi putut să spună "Du-te dracu, Romania!" ??? De parcă România s-ar fi indreptat vreodată către...undeva...

Cel mult, de când este primar al capitalei, România s-a orientat doar către Cel mai mare cârnat din lume, Cel mai mare tort din lume, Cea mai multă fasole din lume şi, trist dar cu foarte mare uşurinţă ar fi intrat in Cartea recordurilor la categoria (forţată) "Cel mai incapabil primar din lume" sau "Cel mai kalmuk preşedinte din lume" ori "Cea mai chiloţăreasă ţară din lume"...

Asta pentru că tot vorbeam astăzi cu o prietenă despre haine, in special despre calitatea lor şi le comparam pe cele de firmă cu cele din piaţă, raportul calitate-preţ şi alte prostii glossy glossy (oh, vai, tu, fată!), am ajuns noi la concluzia că la hainele de firmă deosebit nu este decât design-ul - care este cât de cât la modă, de bun simţ, mai altfel, in fine, e de dezbătut - căci oricum ajung foarte repede de la un S la un XXL, după cel mult a doua spălare. Aşa că, din ţoală-n ţoală, până la urmă am ajuns să injurăm chiloţii, de toate felurile, pentru că li se deşiră cusăturile sau li se rupe elasticul. Cică ăia de la ID Sarrieri, cu vestitele pietre "apă chioară skaraoski" sunt cei mai proşti (asta aşa, ca să ştiţi şi voi), le sar ştrasurile fie că îi porţi, fie că nu îi porţi.

Mă rog, sunt chiloţi, nu umblăm cu ei la vedere (nici eu, nici tu), nu e ca şi când ţi s-a rupt un fir de la ciorap şi eşti frustrată toată ziua, că nici randament la job nu mai dai. Mă rog, nu suntem nici vreo Simona Sensual, vreo Sexy Brăileanca, Crudu, Tonciu (aici o să ziceţi că citesc Cancan, Click, Libertatea şi că mă uit la Morar, Vandici şi alte imitaţii) sau alte dive superstaruri vedete starlete sex-simboluri chiloţărese pentru ca să ne punem astfel de probleme. Insă, putem să ne punem intrebări de genul: Ai cui chiloţi sunt mai...sexy? a) cei ai fetei de la pagina 5 b) chiloţii lu' Răduleasca din outdoor-urile pentru campania anti-fumat c) chiloţii lu' Udrea d) chiloţii lu' "Ricky Martin de România" sau ne putem intreba: Ai cui chiloţi sunt mai curaţi? a) ai Nikitei b) ai lu' Romeo Fantastiku c) ai lu' Cioacă d) ai lu' Daniela Gyorfy.

Putem să ne intrebăm ce vrem noi, legat de chiloţi, am face un studiu de caz cât se poate de complex, cu analize sociologice bogate, cu chestionare variate, cu variante de răspuns concludente etc. Bucureştiul e la ora actuală o pereche de chiloţi (nu mai are importanţă dacă e una iefintă sau una scumpă, de firmă sau din piaţă, aţi citit mai sus concluziile legate de calitate), in care s-au aglomerat prea multe excremente şi-a inceput să pută din Est şi până in Vest. Măcar putea să aibă bunul simţ să-şi pună Pampers...